Cu sau fără povești în public speaking? Bonus: un exercițiu generator de povești

Ți s-a întâmplat vreodată, atunci când un speaker începe să spună o poveste personală, să te apuce nerăbdarea, din dorința de a ajunge direct la mesaj? Mie da, din dorința de a câștiga timp, din grabă, de nerăbdare. Nonverbalul meu îi transmite, cred, uneori speakerului: Spune-mi, te rog, mai repede ce ai de spus, care e ideea, că înțeleg eu, restul e treaba mea.

Parțial adevărat. E adevărat pentru că da, e treaba publicului ce face mai departe cu informația și mesajul din discurs. Dar e treaba speakerului să facă ceea ce poate mai bine ca mesajul să ajungă la public. Iar o cale sigură prin care poți transmite un mesaj sau o informație este povestea. Îndrăznesc să spun că nimic nu transportă mesajul mai bine în inimile și în minte oamenilor deopotrivă decât o poveste bine aleasă și bine spusă.

Poveștile reprezintă o cale de comunicare veche de aproximativ 30.000 de ani. Cel puțin, de atunci datează primele povești consemnate sub formă de desene rupestre. Sigur că da, între timp lucrurile au evoluat, fie că vorbim de legende sau mituri, de basme, de oratorie, de testimonialele din vânzări sau, de ce nu?, de poveștile care însoțesc astăzi jocurile pe consolă sau calculator.

De ce avem nevoie de povești?

În primul rând, pentru că sunt eficiente. Ai fi de acord că obținem o anumită reacție dacă îi spunem unui copil, spre exemplu, “Nu te mai juca cu colegii pe drum spre școală!” și o reacție total diferită dacă îi spunem o poveste de genul: “Când eram de vârsta ta, și mie îmi plăcea să joc leapșa. La fel ca voi, luați cu joaca, nu mai țineam cont că eram pe stradă sau pe trotuar. Până într-o zi, când unul dintre colegii mei, ferindu-se să nu ia leapsa, s-a trezit brusc în fața unei mașini. Totul s-a întâmplat atât de repede! Am avut mare noroc că șoferul a reușit să frâneze la timp! Mi-am dat seama ce nenorocire putea să se întâmple când m-a străpuns parcă până în inimă țipătul unei femei de vizavi care a văzut toată scena. Am învățat atunci destul de dur că joaca e cu bucurie doar atunci când ești în siguranță.”

Poveștile, arma infailibilă a speakerului

Poveștile generează emoții, care ne aduc în starea potrivită să recepționăm un mesaj. Atunci când ascultăm o poveste, empatizăm cu personajele, trăim emoțiile acestora și, foarte important!, învățăm din experiențele speakerilor. Mai bine spus, putem învăța lecțiile de viață ale acestora, fără să fie nevoie să trăim pe propria piele respectivele experiențe.

Sigur că da, putem folosi și povești cu tâlc, dar foarte valoroase sunt poveștile personale și înțelegerile, conștientizările noastre din acele întâmplări. Nu doar datorită emoțiilor cu care le vom transmite, ci pentru că sunt ale noastre și le vom transmite dintr-o trăire autentică, cu un impact foarte puternic.

Imaginează-ți cât de mult poți să câștigi ascultând astfel de povești și înțelesuri la care un speaker a ajuns poate în 10 ani de viață! O experiență de o viață sumarizată într-un singur discurs! Care te poate ajuta să faci o alegere mai bună, să îi înțelegi mai bine pe cei din jur și să construiești relații mai bune; care te poate ajuta să te cunoști mai bine și să găsești o cale mai rapidă către visul tău și, pe scurt, către o viață mai bună.

Probabil acum îți spui că nu toată lumea are astfel de povești care merită să fie împărtășite, care sunt realmente de ajutor celor din jur. Ei, bine, lucrurile se întâmplă continuu în jur, e nevoie doar de ochi și atenție să le vezi.

Exercițiu… generator de povești și înțelegeri

Îți propun ca următoarea săptămână să fii foarte atent și prezent la tot ceea ce se întâmplă în jurul tău, dar și cu tine. Mai exact, observă ce fac oamenii, ce gesturi, cum se comportă, ce reacții au, dar și ce trezesc acestea în tine, ce înțelegeri îți aduc. Poate observi o florăreasă cum își aranjează buchetele de flori și asta îți aduce o înțelegere despre cum ai putea să îți expui mai bine marfa în propriul magazin. Poate asiști la o discuție din care poți să extragi un mesaj. Sau poate mai multe. Sunt convinsă că sunt nenumărate povești la tot pasul. E nevoie doar să le observi, să fii deschis să le vezi. Notează, dacă vrei, ceea ce ți se pare semnificativ într-o zi și întreabă-te apoi: Ce am eu de învățat din observațiile aparent banale din notițe? Apoi scrie-mi! Sunt foarte curioasă câte povestioare și câte mesaje vei găsi 🙂

Pe curând,

Cristina

Leave A Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *